Caracterizare biologica si morfologica

Catina este un arbust fructifer, cunoscut ca facand parte din flora spontana a Romaniei. Apartine familiei Elaeagnacaee. Datorita concentratiei ridicate a principiilor active continute, comparativ cu subspecia catina rosie, catina alba a fost introdusa recent in cultura si la noi in tara, una dintre cele mai mari plantatii gasindu-se in apropierea Bacaului.

Catina alba se prezinta ca un arbust inalt de 1,5-5 m, iubitor de lumina. In functie de conditiile de clima si sol, ea poate creste diferit si anume ca tufa joasa taratoare, in zonele aride si pe soluri sarace, sau sub forma arborescenta pe soluri fertile. Sistemul radicular este foarte bine dezvoltat, raspandit mai mult la suprafata solului, pana la circa 20 cm adancime, si are o mare capacitate de drajonare. Planta rezista bine la seceta, totusi o cantitate minima de 400 mm de precipitatii anuale este necesara pentru o recolta buna de fructe.

Pe radacinile catinei se formeaza nodozitati fixatoare de azot, ca si la plantele leguminoase. Aceste nodozitati sunt formatiuni simbiotice produse de bacterii din genurile: Rhizobium, Azotobacter, Chlostridium, bacterii fixatoare de azot care traiesc libere in sol. Acestea patrund in planta prin perisorii absorbanti printr-un mecanism de atractie chimica (recent s-a descoperit ca bacteriile sunt atrase de flavone secretate de radacina) si se instaleaza in interiorul radacinei plantei, unde dau nastere unor formatiuni globuloase cu aspect de noduri. Formarea acestora este avantajata de prezenta unor microelemente ca: bor, molibden, calciu si sulf. In interiorul nodozitatilor, bacteriile se dezvolta, se inmultesc si fixeaza azotul atmosferic, transformandu-l in azot asimilabil. Bacteria consuma de la planta zaharuri si alte substante pe care nu si le poate sintetiza singura, iar planta utilizeaza azotul organic fixat de bacterii.

Tulpina catinei are o scoarta neteda, de culoare bruna-verzuie, care cu timpul se inchide la culoare. O particularitate a acestei plante este prezenta a numerosi spini puternici, lignificati si foarte ascutiti. Toate cresterile anuale de pe tulpina si ramuri se termina cu astfel de ghimpi. Frunzele sunt mici, dispuse altern, scurt petiolate, cu limbul ingust si lung de 5-6 cm, cu perisori solzosi de culoare cenusiu-argintie pe toate fetele. De la acesta caracteristica deriva denumirea populara de catina alba.

Catina alba este o specie unisexuat-dioica, avand plante de ambele sexe. Plantele barbatesti sunt mai viguroase decat cele femele, au ramuri anuale mai mici, mai groase si de culoare inchisa, precum si mugurii mai mari. Florile barbatesti sunt grupate in conuri scurte de culoare bruna si se afla pe ramurile anuale. Florile femele sunt grupate cate 10-12 intr-un racem foarte scurt. Raportul intre plantele barbatesti si cele femele trebuie sa fie de 1:7. Fructele sunt drupe false, mici, de forma variabila, de la ovoide la globuloase, uneori chiar turtite. Culoarea lor predominanta este portocalie cu treceri spre galben. Mai rar apar si fructe de culoare rosie. Fiind in numar foarte mare, foarte scurt pedunculate si asezate unul langa altul, fructele imbraca ramurile ca un manson. Pulpa fructelor este de culoare galbena sau portocalie, foarte suculenta si lasa pete unsuroase. Fructele de catina au un miros placut si aromat, dar nu se pot consuma cu placere in stare proaspata, fiind acre si astringente. La maturitate completa ele pierd mult din aciditate si au aroma particulara mai puternica atunci cand se recolteaza dupa inghet.

Catina alba infloreste in aprilie-mai, cand temperatura medie diurna este de 12-15 °C, iar inflorirea se desfasoara pe o perioada de 15 zile. Plantele barbatesti infloresc mai devreme, in timp ce plantele femele infloresc odata cu infrunzirea. Polenizarea se face cu ajutorul vantului si al insectelor. La sfarsitul perioadei de inflorire, florile femele polenizate evolueaza spre fructe. Maturarea fructelor incepe in luna august, cam la 100 de zile dupa polenizare. In primele saptamani, fructele se ingalbenesc iar semintele sunt complet formate si capabile sa germineze. La maturare, culoarea pielitei si a pulpei se intensifica odata cu cresterea in volum a fructelor. La sfarsitul lunii septembrie si inceputul lunii octombrie, fructele ajung la maturitate deplina. Daca recoltarea se face cu intarziere, calitatea fructelor se depreciaza, acestea crapa si pierd din suc. In plantatii, catina alba intra pe rod din anul al treilea, in perioada optima de productie obtinandu-se cantitati ce pot depasi 25 t / ha. Dupa 18-20 ani, catina intra in declin, perioada in care cresterile vegetative sunt mici, productia scade foarte mult, iar plantele incep sa se usuce total sau partial.

Catina alba(Hippophaë rhamnoïdes)

Principale soiuri cultivate in Romania

Au fost special create soiuri de cultura cu productivitati crescute, in scopul valorificarii la scara industriala a numeroaselor principii active continute de aceasta planta. Principalele soiuri cultivate in tara noastra sunt:

Serpeni 11: are fructe foarte mari, in medie de 0,5 g, de forma ovala sau cilindrica, de culoare portocalie deschisa, uniforma pe toata suprafata, cu peduncul lung de 3-4 mm, ceea ce usureaza recoltarea manuala. Planta este viguroasa, cu cresteri puternice, drepte, de culoare gri deschis, prevazute cu spini mari, lungi. Este un soi precoce si foarte productiv, se obtin in medie 8-10 kg de fructe / planta, in primul an de rod. Dupa jumatatea lunii octombrie recoltarea se poate face prin scuturare.
Delta 1: cu fructe mari, usor alungite, de culoare portocalie, cu peduncul scurt de 2 mm. Tufa este foarte viguroasa si mult ramificata, cu spinii lungi si rigizi. Culoarea ramurilor este gri in primii 2 ani, cu nuante de maro pe partea umbrita. Intra pe rod destul de tarziu si se pot recolta 6-7 kg / planta.
Murgesti 1: cu fruct frumos, de marime mijlocie, aproape rotund, de culoare portocalie, lucios. Tufa este viguroasa, aerisita si rodeste aproape de baza. Cresterile de 1-2 ani au culoarea gri deschis, cu spini rari dar puternici. Productia este medie, de 4-6 kg / planta.
Maracineni 1: fruct de marime mijlocie, rotund, de culoare galben intens. Tufa este potrivit de viguroasa, nu depaseste 1,8 m inaltime si are fructele aglomerate, dispuse sub forma de manson, ceea ce ingreuneaza recoltarea. Rodeste abundent si constant 8-10 kg / planta. Un specific al soiului se datoreaza taliei mici, care permite plantarea la distante de 3/1,5 m, cu productie de pana la 22 t / ha.
Delta 3: un soi rar, cu cresteri viguroase si tendinta de a forma trunchi. Nu prezinta spini. Are fructe rotunde portocalii, de marime mijlocie spre mica. Pe lemnul batran fructifica pe fromatiuni scurte, cu mari aglomerari de fructe. In flora spontana, cresc plantele cu fructe portocalii, rotunde si mijlocii ca marime.

Recoltarea si valorificarea

Cea mai dificila operatie este recoltarea. Tufele dese cu spini lungi si puternici, fructele mici si aglomerate, prinderea lor puternica de ramuri, precum si pedunculul scurt sunt principalele cauze care ingreuneaza recoltarea.

Momentul optim de recoltare se stabileste in functie de modul de valorificare a fructelor. Culesul se va efectua in momentul in care fructele ajung la greutate maxima si deci sunt acumulate majoritatea substantelor active.

Calendaristic, culesul se efectueaza din a doua jumatate a lunii august pana la jumatatea lunii octombrie. Dupa aceasta data, fructele sunt supramaturate, scad in greutate, se zdrobesc, iar o parte din ele crapa in momentul recoltarii.

Recoltarea manuala se face prin desprinderea bob cu bob, direct de pe tufa. Fructele culese manual sunt curate, iar planta nu este deloc afectata prin taierea fromatiunilor de rod, in schimb randamentul este scazut, un muncitor putand culege 5-10 kg / zi. Se mai practica sistemul de detasare a ramurilor cu rod si recoltarea ulterioara a fructelor.

Se folosesc si sisteme mai practice de recoltare, care se bazeaza pe folosirea unor instrumente ajutatoare (piepteni de metal cu dinti lungi, carlige, greble, etc.). Cu ajutorul acestor instrumente, randamentul creste simtitor, un muncitor ajungand sa recolteze 15-16 kg / zi direct din tufa si 20-22 kg / zi de pe ramuri detasate. Pentru obtinerea sucului de fructe de catina in scopuri industriale, s-a recurs la instalatii mobile de presare a fructelor direct din tufa, precum si instalatii fixe unde ramurile cu fructe detasate sunt fragmentate, zdrobite si presate.

Deoarece fructele de catina sunt perisabile, depozitarea lor trebuie sa se faca in ambalaje mici, iar transportul in ladite ce nu depasesc cantitatea de 4 kg. Trebuie acordata mare atentie manipularii, transportului si depozitarii fructelor, mai ales in faza de maturitate deplina. In stare proaspata, ele se pot pastra timp de 3-4 saptamani, in depozite frigorifice la temperatura de 0°

Fructele de catina se pot valorifica sub forma de suc, sirop, nectar, gem, marmelada etc. Frunzele si ramurile tinere, precum si pulpa fructelor, constituie un bun furaj pentru animale, fiind utilizate si pentru prepararea ceaiului de catina. Contrastul dintre culoarea fructelor si cea a frunzelor, precum si forma si dimensiunile fructelor, confera catinei virtuti ornamentale.

< Up | Home >